Tăierea marginilor

„Titlul volumului nu vrea să spună că ar fi vorba de o acțiune de ajustare estetică a unor chenare sau borduri menite să contureze rotund fapte întâlnite firesc în peregrinările tale. El țintește de fapt un fel de dezmărginire a eului. De fapt, marginile nu sunt tăiate elegant, ci desființate. Ținta fiind o abolire a limitelor nefirești pentru a trăi într-o lume nelimitată: Fără ferestre / Fără uși / Rotund / De la un capăt la celălalt. Asta nu înseamnă că e vorba de o lume omogenă și cu o densitate identică pe de-a rândul. Mai degrabă este una oarecum amorfă, dar, cu un exercițiu auster și îndelung: clasa de yoga / aici, acolo / nimeni, nicăieri, îi poți închipui în final adâncimile: clasa de yoga / tot, toate / aici, acolo. Adică poți întâlni clipe în care totul, concentrat, te umple de simțământul împlinirii: Momentul acela când simți mirosul pământului după ploaie, al florilor de tei inundând strada și auzi cântecul unei păsări. Te simți acasă. Importante sunt o atitudine potrivită, o așteptare încrezătoare, răbdătoare și bine instrumentată: două sau trei pagini goale / și apoi brusc cuvintele. Cuvintele în care surprinzi sentimentul de acasă, prezentul pe care îl trăiești având aceleași senzații din trecutul îndepărtat, sentiment care se manifestă provocat de cântecul unei păsări, adierea vântului, sunetul picăturilor de ploaie lovind fereastra.” (Corneliu Traian Atanasiu)