"Simt boala ca iubire a lui Hristos"

Avem, în cartea de faţă, o abordare atipică a bolii – o provocare a descoperirii de sine şi o revelaţie a personalităţii noastre într-o nouă ipostază. Mai întâi, o scurtă radiografie a durerii ca efect advers al plăcerilor, dar şi ca semn al alegerii dumnezeieşti ne aduce în prim-plan însăşi experienţa şi învăţătura Sfinţilor Părinţi asupra factorilor patogeni. Însă autorul sensibilizează prin parcursul lucrării pe care şi-l propune, respectiv o împreună-mergere cu cel aflat în suferinţă, luând ca însoţitori în acest demers terapeutic pe doi dintre părinţii contemporani trecuţi prin focul încercărilor bolii şi necazurilor – Cuvioşii Paisie Aghioritul şi Porfirie Kavsokalivitul. Astfel, autorul ne cheamă la înţelegerea statutului de pacient ca exerciţiu al răbdării faţă de noi înşine, faţă de boală, pentru ca, în acest context, să Îl întâlnim cu adevărat pe Dumnezeu în inima noastră. Practic, cartea ne invită să găsim sensul personal al propriei suferinţe şi să nu vedem boala ca pe un capăt de linie, prin care tindem să deznădăjduim, ci mai curând să ne raportăm la boală ca mucenicie şi să vedem, aici, un început al unui alt fel de a trăi şi o adâncire a relaţiei cu Dumnezeu.