Să gândim frumos ca să trăim frumos

„Toate ale omului pornesc de la gândul omului. Nu se face nimic din viaţa omului care nu trece prin gând. De aceea toată grija celui care vrea să-şi cureţe sufletul trebuie să fie grija de a-şi curăţa mintea de gândurile cele rele şi de toate înfăţişările răului câte sunt în gând. ( ... ) Aici este toată cheia vieţii sufleteşti şi toată cheia curăţirii sufleteşti, şi anume, să-ţi faci rânduială în minte. Cine îşi face rânduială în minte îşi face rânduială în viaţă”. 
 
Dacă gândim frumos, atunci şi trăim frumos, iar cei care gândesc şi trăiesc frumos au bucuria vieţii. „Am fost un om al bucuriei şi sunt răspânditor de bucurie. Aşa m-am născut eu, cu o înclinaţie spre bine şi spre frumos ... Totdeauna mi-a plăcut să mă ştiu, să mă prezint, să mă simt, să mă angajez spre bucuria altora. Vreau să fiu lucrător de bucurie”. „În jurul tău să vrei să-i fericeşti pe toţi” era deviza Părintelui Teofil. 
 
Ca şi iubitor de Dumnezeu şi răspânditor de bucurie, Părintele Teofil propovăduia porunca iubirii. „Iubeşti atunci când primeşti pe cineva în suflet, când ţi-l împropriezi, când îi faci loc în inima ta. Aceasta înseamnă să îl iubeşti. Câtă vreme ţii în afară de tine, câtă vreme ţii departe de tine, câtă vreme respingi sau împingi pe cineva, câtă vreme marginalizezi pe cineva, câtă vreme îl ocoleşti, nu îl iubeşti. Când îl iubeşti, îl primeşti, îl faci al tău, face parte din tine însuţi – atunci iubeşti”.