Rugăciunea care aduce roade

Pentru a putea să te rogi trebuie să te afli în acea stare ce ar putea fi definită prin sintagma „Împărăţia lui Dumnezeu”. Trebui să recunoaştem că El este Dumnezeu, că El este Împăratul; trebuie să ne predăm Lui. Să fim cel puţini preocupaţi de voinţa Sa, chiar dacă încă nu suntem capabili să o împlinim. 
 
Dar dacă nu facem astfel? Dacă ne raportăm la Dumnezeu precum acel tânăr bogat care nu L-a urmat pe Hristos fiindcă era prea bogat, atunci cum putem să-L întâlnim? Atât de adesea, ceea ce dorim să avem prin rugăciune, printr-o relaţie profundă cu Dumnezeu după care tânjim este pur şi simplu o altă perioadă de fericire; nu suntem pregătiţi să vindem ceea ce avem pentru a cumpăra mărgăritarul de mare preţ. 
 
Cum atunci să dobândim acest mărgăritar de mare preţ? 
 
Pe acesta nădăjduim să-l obţinem? 
 
Nu este la fel precum în relaţiile dintre oameni: când un bărbat sau o femeie simte iubire pentru altcineva, pentru ei nu mai contează la fel alţi oameni. Ca să folosim o scurtă zicală din vechime: „Când bărbatul îşi găseşte o mireasă, el nu mai este înconjurat de bărbaţi şi femei, ci de oameni”. Nu este aceasta ceea ce s-ar putea întâmpla, ceea ce ar trebui să se întâmple cu toate bogăţiile noastre atunci când ne întoarcem către Dumnezeu? 
 
Mitropolitul Antonie de Suroj