Regele Carol I al României

Pe 10/22 mai 1866, tânărul Carol-Ludovic de Hohenzollern-Sigmaringen sosea la Bucureşti pentru a prelua tronul Principatelor. După depunerea jurământului, el făcea o declaraţie solemnă: „Ales de către naţiune, cu spontaneitate, Domn al românilor, mi-am părăsit, fără a sta la îndoială, şi ţară, şi familie, spre a răspunde la chemarea acestui popor care mi-a încredinţat destinele sale. Punând piciorul pe acest pământ sacru, am şi devenit român.“ La 150 de ani de la acel moment, figura lui Carol I este încă foarte prezentă în dezbaterea publică. Numele celui care a desăvârşit modernizarea României este pomenit adesea când vorbim despre ce are de făcut România pentru a ajunge din urmă Occidentul. Efectele profund transformatoare ale domniei lui Carol I erau evidente pentru întreaga Europă deja pe la începutul secolului XX. Aceasta o arată şi cartea de faţă, publicată în 1906, când se aniversau 40 de ani de la urcarea pe tron. Scriitorul german Paul Lindenberg a venit în România, l-a cunoscut personal pe Carol I şi, beneficiind de sprijinul acestuia, a elaborat una dintre primele biografii ale regelui. Copilăriei petrecute la reşedinţele familiei din sudul Germaniei, anilor de formare în armata prusacă şi călătoriilor de tinereţe le urmează lunga perioadă în care destinul său se va confunda cu cel al României: faza turbulentă de la începutul domniei, căsătoria cu Elisabeta de Wied, avântul economic al ţării, cucerirea independenţei pe câmpul de luptă, ridicarea României la rang de regat. Paginile memorabile dedicate pitorescului local vin să întregească o relatare plină de farmec, care are darul de a-l transporta pe cititor în lumea de atunci.