Răstignind Lumina lumii. Liturghia Cuvântului la răscruce de vremuri

„În paginile care urmează, veți putea citi ceea ce ați auzit, în mare parte, din fața ecranelor, prin transmisiune video, dumneavoastră, frații mei, din Trupul lui Hristos, pe care-L alcătuim împreună sau veți citi dumneavoastră, din alte comunități, dar din același Trup și din aceeași Biserică, strigătul prin care am încercat să ne salvăm! Nu știu cât am reușit, dar știu un lucru: nici nu aș fi putut și nici nu ar fi trebuit să nu strig, mai ales că am auzit și strigătul semenilor mei: «Părinte, m-am pierdut de turmă! Unde este turma și unde sunt păstorii?»” 
Autorul 
 
 
Sfântul Sofronie, in dialog cu starețul său - Sfântul Siluan -, ne descoperă ceva cutremurător: a trăi creștinește nu este practic imposibil, în sensul că idealul creștin este idealul hristic, foarte greu de atins, sau imposibil, dacă Domnul Însuși nu ar lucra împreună cu noi; însă ne este dat să murim creștinește; și aceasta este ceva magnific! Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă să dobândim starea în care vedem, recunoaștem și preaslăvim Slava lui Dumnezeu, Îi aducem mulțumire pentru ceea ce a făcut și face pentru noi, și văzându-ne nimicnicia, ne apropiem de El cu smerenie și pocăință, pentru toate greșelile pe care le-am săvârșit. 
Pocăința ne salvează din orice înșelare și din orice robie, deschizându-ne ușa Împărăției veșnice, cu o condiție: să fie autentică.