PSB 19 – Clement Alexandrinul – Extrase din Theodoret. Valentin și velentinienii: fragmente comentate

Traducere din limba greacă veche, introduceri și note
de Petru Molodeț

Unul dintre cei mai erudiți și mai subtili teologi creștini din
perioada preniceeană, Clement Alexandrinul este cunoscut cu precădere
pentru operele sale Protrepticul, Pedagogul și Stromatele.
Aceste trei opere ar putea reprezenta în același timp trei stadii ale
urcușului spre desăvârșire: în primul, Cuvântul este catehetic; în
cel de-al doilea, El este moral; pe când în cel de-al treilea, El este
Învățător și introduce sufletul astfel chemat și curățit în tainele
gnozei. Din acest punct de vedere, o dezbatere încă subzistă cu privire
la statutul Stromatelor. Le-a conceput Clement ca aparținând
stadiului etic, sau celui gnostic? Sunt ele ultimul cuvânt al marelui
alexandrin, sau penultimul? În primul caz, fragmentele rămase în
manuscrise după Stromata a VII -a (așa-numita Stromată a opta,
Extrase din Theodot, Selecții profetice, Hipotipozele și alte câteva
fragmente din opere pierdute) nu sunt importante decât pentru
confirmarea unor aspecte din operele deja menționate; în cel
de-al doilea caz, primele șapte Stromate ar aparține tot stadiului
moral, dar superior, al urcușului spiritual, pe când fragmentele
ar fi rămășite ale unor opere reflectând ultimul stadiu, cel gnostic.
În acest din urmă caz, fragmentele menționate dobândesc o
importanță aparte.
„Ultimul Clement” a devenit astfel tot mai prezent în studiile
din ultimii ani, iar rămășițele menționate fac obiectul unor analize
tot mai atent documentate. Însă, dacă Stromata a opta și Selecțiile
profetice au constituit obiectul unor studii de specialitate și al unor
ediții critice, Extrasele din Theodot au beneficiat de atenție doar
în măsura în care expun doctrina gnosticilor valentinieni, fără a
mai face însă recent obiectul unor analize cuprinzătoare. De aceea,
în prima parte a acestui volum, ne propunem să suplinim această
lacună și oferim o traducere nouă a Extraselor din Theodot, însoțită
de numeroase note critice, care să decripteze mesajul acestora și să
le contureze importanța.
Extrasele (cu titlul complet: Extrase din lucrările lui Theodot
și din învățătura numită „orientală” în timpul lui Valentin) se prezintă
sub forma unor note de lectură făcute de Clement, în care
sunt expuse aspecte ale doctrinei valentiniene, dar sunt inserate și
considerații, de cele mai multe ori critice, ale autorului alexandrin
la adresa valentinienilor. Această operă fragmentară este importantă
din cel puțin două motive: tocmai aspectul ei fragmentar, de
culegere de note neșlefuite făcute la o primă lectură, o face extrem
de prețioasă pentru reconstrucția aspectelor gnozei valentiniene,
unul dintre cei mai redutabili adversari ai ortodoxiei creștine, care
se afla în curs de precizare în secolele II -III d.Hr.; în același timp,
observațiile personale ale lui Clement aruncă de multe ori o lumină
neașteptată asupra creuzetului doctrinar în care au dobândit formă
concepțiile teologice ale scriitorului alexandrin. Astfel, Extrasele
constituie o mărturie esențială atât pentru istoria gnozei, cât și
pentru istoria doctrinei și sunt în același timp un indiciu prețios
pentru dezlegarea sensului anumitor pasaje din opera șlefuită a lui
Clement.
Extrasele ne oferă totodată un acces aproape singular în atelierul
de lucru al unui teolog din perioada creștinismului preniceean,
dându-ne posibilitatea de a observa, de exemplu, printre primele
încercări conceptuale de a distinge între natură și ipostas în sânul
Dumnezeirii și de a fundamenta crearea lumii pe existența lui
Dumnezeu ca Treime de Ipostasuri. Limbajul lui Clement este de
multe ori în Extrase aproximativ și tatonant, motiv pentru care alegerile
conceptuale pe care autorul alexandrin le face pentru a ilustra
taina existenței lui Dumnezeu sau a întrupării Mântuitorului
pot părea uneori ciudate și prolixe pentru o conștiință teologică
ce a integrat precizările doctrinare ale sinoadelor ecumenice care
vor urma. Cu toate acestea, ele reprezintă căutările de clarificare
ale începuturilor teologiei creștine, fără de care dezvoltările ulterioare
nu ar fi avut în niciun caz aceeași limpezime. În același timp,
în Extrase îl vedem pe Clement depunând un mare efort pentru a
înțelege poziția adversarilor doctrinari. Autenticitatea demersului
marelui alexandrin constă tocmai în faptul că acesta a integrat în
discursul său teologic ceea ce a considerat fecund în demersul conceptual
al valentinienilor, acordându-i totodată un sens ortodox,
după îndemnul Apostolului Pavel de a le încerca pe toate, dar de a
păstra ce este bine (1 Tesaloniceni 5, 21). Astfel, așa cum a făcut cu
filosofia greacă și, în general, cu întreaga cunoaștere pe care epoca
i-a pus-o la dispoziție, anume de a culege ceea ce poate fi folositor
pentru urcușul spiritual al creștinilor, tot astfel autorul alexandrin
a intrat într-o dezbatere pozitivă cu gnoza valentiniană, din care a
respins ceea ce era în conflict fățiș cu doctrina creștină, dar din care
a preluat concepte pe care le-a considerat fertile în vederea conturării
viziunii creștine.
Pentru a completa demersul expozitiv și critic întreprins de
Clement în Extrase, în cea de-a doua parte a volumului, am oferit
o traducere a tuturor fragmentelor lui Valentin, fondatorul gnozei
valentiniene, și despre valentinieni care pot fi găsite în Stromate.
Fragmentele sunt însoțite de remarcile critice ale lui Clement din
contextul în care acesta le citează, pentru a dispune astfel de un
tablou complet al modului în care teologul alexandrin s-a raportat
la gnoza valentiniană. Traducerea fragmentelor și a observațiilor
critice ale lui Clement este însoțită de comentarii ample, care să
le explice importanța și sensul. Cititorul român interesat atât de
istoria gnozei, cât și de istoria doctrinei dispune astfel de un diptic
inedit, format din Extrasele din Theodot și din fragmentele comentate
mai ales ale lui Valentin, diptic al cărui sens ne-am străduit să-l
decriptăm prin bogatele trimiteri făcute atât la literatura creștină
de dinaintea lui Clement și din timpul lui, cât și la literatura gnostică
de care dispunem acum, mai ales după descoperirea bibliotecii
gnostice de la Nag Hammadi, în Egipt.
Acest volum se dorește a fi atât o completare la un proiect
mai amplu, acela al traducerii inedite în limba română a operei
Sfântului Irineu de Lyon, Împotriva ereziilor, din care au apărut
deja trei volume, cât și o bază pusă pentru un viitor volum,
mai dezvoltat, care să cuprindă ceea ce am numit mai sus „ultimul
Clement”, anume: așa-numita Stromată a opta, Extrasele din
Theodot, Selecțiile profetice și fragmentele din Hipotipoze și din
alte scrieri pierdute ale autorului creștin.
Editura Basilica