Pilde vechi & Pilde noi. Vol. III (O - V)

De ce le merge bine celor răi, iar cei buni suferă?

De ce le merge bine celor răi?... De ce încercările și necazurile îi izbesc tocmai pe cei ce Îl caută pe Domnul și mântuirea sufletelor lor?... De ce sunt, parcă, tot mai feriți de încercări cei care trăiesc în nepăsare de cele sufletești și se tăvălesc în toate patimile și păcatele?...
Iată întrebări care ne strârnesc, adeseori, nedumeriri!
Pentru a răspunde, haideți să folosim o asemănare! Când cineva e bolnav, doctorul nu cruță medicamentele, oricât de amare ar fi. Și, pe lângă acestea, mai prescrie celui bolnav și fel de fel de rețineri de la mâncăruri și băuturi. Iar bolnavul nu se supără, căci e vorba de viața și sănătatea lui. În același chip sunt și cei credincioși, pe care Doctorul Cel Ceresc îi apără de boala păcatului, de boala pieirii sufletești, prin medicamente și regimuri de tot felul: prin fel de fel de necazuri și încercări.
Dar sunt și altfel de bolnavi, care nu mai pot fi salvați. Pe aceștia medicul nu-i mai supără inutil cu medicamente și regim. Se apleacă discret spre cei ai casei și le șoptește: Bolnavul este pierdut!... Nu-l mai chinuiți zadarnic cu medicamente și diete... Dați-i să mănânce și să bea tot ceea ce poftește , căci și așa moare! Asta se îmtâmplă cu necredincioșii, cărora le merge bine! Binele lor este șoapta medicului: Lăsați-l să facă tot ce-i poftește inima, căci este pierdut!... Lăsați-l să guste din toate plăcerile lumii, căci și așa mântuirea lui este pierdută!
Să ne ferească Bunul Dumnezeu de un așa... bine!