Părintele Teofil, orbul care L-a văzut pe Dumnezeu. Dosarul de securitate al duhovnivului bucuriei

Părintele Teofil Părăianu este un om foarte inteligent, are o memorie fenomenală, care s-a dezvoltat în lipsa vederii. Aceasta l-a ajutat ca la studiile făcute peste tot să fie printre primii. 
 Ca monah este foarte conștiincios, are o credință limpede, este altruist, modest, venitul ce-l dobândește ca drept de autor, precum și jumătate din salar îl depune în casa de obște a mănăstirii. Ai lui nu-i pretind să-i ajute, fiindcă au din ce trai și sunt toți sănătoși. 
 Ca păreri negative se observă și la părintele Teofil, aceeași lipsă, ca și la părintele Serafim, lipsa elementului politic în predicile ce le ține. Conținutul predicilor sale e strict teologie, privind exclusiv mântuirea sufletelor credincioșilor, lipsind elemente ale educației cetățenești necesare într-o predică în zilele noastre. Scăparea aceasta nu vine dintr-o pornire reacționară, ci dintr-o obișnuință. Am observat însă că în ultima vreme articolele sale de revistă sunt mai actualizate. 
 În discuțiile purtate cu cei ai mănăstirii sau cu cei din afară cu care poartă corespondență, văzători și nevăzători, e destul de atent și nu vorbește niciodată de rău stăpânirea statului nostru, nu-l interesează latura politică, ci duce luptă împotriva păcatului, care dăunează mântuirii sufletului. 
 
Notă informativă, din 10,04,1964