Mihai Eminescu și evreii

De ce am scris această carte?
În primul rând, din cauza faptului că Eminescu este mai puțin cunoscut ca și gazetar, predominând imaginea sa ca poet în dauna teoreticianului, ideologului național și a filosofului social-economic. În al doilea rând, de foarte mulți ani - apropae 30 - s-a tot scris cum că poetul național, în opera sa gazetărească și nu numai, a fost rasist, antisemit sau xenofob.
La capătul muncii mele, afirm fără echivoc că poetul național n-a fost nici xenofob, nici antisemit, nici rasist, iar cei care au susținut și susțin contrariul au făcut-o și o fac din oportunism, lașitate, obediență, comoditate și ură. Așa e la modă sau, mai bine zis, așa e corect din punct de vedere politic să acuzăm de toate păcatele pe oricine intră în vizorul noilor gauleiteri ideologici ai lumii noastre: marxiștii culturali.
Nu ura față de altul/ alții l-a determinat pe Mihai Eminescu să scrie extraordinarele sale articole despre chestiunea evreiască din România, ci, așa cum el însuși a mărturisit, dragostea față de soarta poporului român, temerile sale că dacă evreii vor primi cetățenia română, vor controla autoritar financiar-economic societatea românească în paguba poporului vechi, istoric.
Așadar, dacă Eminescu i-a combătut pe evrei și i-a criticat cu asprime, a făcut-o în postura de apărător al intereslor majore ale poporului român, punctele sale de vedere neavând nimic de-a face cu xenofobia, rasismul sau antisemitismul. Orice acuze de antisemitism aduse poetului național, atunci ca și astăzi, sunt nule și neavenite, ele dovedind rea-credință și obrăznicie din partea unor indivizi lipsiți de cel mai elementar simț al adevărului istoric. 

Gică Manole