Mâine vom vedea ce va mai fi. Jurnal de război (Inedit)
- Preț normal
- 18,00 lei
- Preț de vânzare
- 18,00 lei
- Preț normal
Fără stoc
- Preț per produs
- per
Cod
9786060520634
Luni, 13 VII - 1942
Zi monotonă. Încep să circule tot felul de zvonuri. Ba că plecăm în țară, ba că ne vom deplasa în altă parte. Dumnezeu știe. Mersul operațiuinilor pe front este cu rezultate minunate. E mare însă țara asta blestemată. E atâta pământ de călcat. Și-ngrășăm acest pământ pe care nu-l vom stăpâni niciodată, pe care nu putem să-l stăpânim , de-am vrea chiar, îl îngrășăm cu sângele nostru. Câte cimitire de-a lungul drumurilor pe care le-am călcat! De câte ori au fost scoși din pământ camarazii noști de ghiulele venite de la inamic. Odihna lor nici acolo n-a fost deplină și veșnică. Și când vom pleca de aici cine le va dărui un gând trecând pe lângă mormântul lor? Sau cine va răsădi o floare lângă crucea stingheră pe care și slovele se vor fi șters? Nimeni, nimeni. Doar acolo în țară cineva va plânge. Un timp doar. Căci uitarea și resemnarea vor face să înceteze lacrimile. Doar o dată-n an preoții vor citi pomelnicul lor fără niciun sentiment, fără vreo emoție. Căci oriunde, oricum și-n orice fel de-nprejurări, într-adevăr morți sunt cei muriți.
Zi monotonă. Încep să circule tot felul de zvonuri. Ba că plecăm în țară, ba că ne vom deplasa în altă parte. Dumnezeu știe. Mersul operațiuinilor pe front este cu rezultate minunate. E mare însă țara asta blestemată. E atâta pământ de călcat. Și-ngrășăm acest pământ pe care nu-l vom stăpâni niciodată, pe care nu putem să-l stăpânim , de-am vrea chiar, îl îngrășăm cu sângele nostru. Câte cimitire de-a lungul drumurilor pe care le-am călcat! De câte ori au fost scoși din pământ camarazii noști de ghiulele venite de la inamic. Odihna lor nici acolo n-a fost deplină și veșnică. Și când vom pleca de aici cine le va dărui un gând trecând pe lângă mormântul lor? Sau cine va răsădi o floare lângă crucea stingheră pe care și slovele se vor fi șters? Nimeni, nimeni. Doar acolo în țară cineva va plânge. Un timp doar. Căci uitarea și resemnarea vor face să înceteze lacrimile. Doar o dată-n an preoții vor citi pomelnicul lor fără niciun sentiment, fără vreo emoție. Căci oriunde, oricum și-n orice fel de-nprejurări, într-adevăr morți sunt cei muriți.
