Mai aproape de Hristos. Spovedania si iertarea

Atunci când venim la Spovedanie, venim să ne întâlnim faţă către faţă cu un prieten. Nu venim pentru a fi judecaşi şi condamnati. Nu venim înfricosati de ceea ce urmeaza sa se întâmple. Venim la Cel care, Dumnezeu fiind, dincolo de suferinta, dincolo de moarte, a ales din iubire pentru noi sa devina om, sa ia asupra Sa firea noastra omeneasca si sa-Si dea viata pentru noi. Viata Sa, moartea Sa sunt pentru noi dovada ca suntem într-atât de mult iubiţi de Dumnezeu încât putem veni la El fie că suntem buni, fie că suntem rai, si El ne va primi cu bratele deschise; dacă este cineva gata sa plânga pentru pacatele noastre, pentru nevrednicia noastră acela este El, din compasiune, din mila, din iubire – cu acea disponibilitate pe care am vazut-o în viata unui sfânt, caruia Hristos i-a spus ca şi un singur păcătos dacă ar mai fi în lume, S-ar întrupa şi ar muri din nou pentru acesta, fiindca El nu poate răbda gândul că există vreun om care piere. 
 
Acesta este Dumnezeul, Hristosul la Care venim atunci când ne apropiem de scaunul de Spovedanie – la Cel Care ni Se dăruieşte cu întreaga Sa viaţă si moarte; Cel Care ne aşteaptă să venim ca să aflam vindecare, alinare, sprijin – nu osândă, nu judecată. 
Mitropolitul Antonie de Suroj