Ier. Nil Dorobanțu - Scrieri 32 - Cuvinte cerești 5

Mecanismul teofanic este: Hristos vorbește îngerilor. Iar îngerul vorbește către suflet, în timp ce trupul este ca mort în amorțirea levitației mistice: Când L-am văzut pe Dumenzeu am căzut la picioarele Lui ca mort (Apoc. 1, 17). Azi experimentăm această stare de teofanie și e exact cum ne-o descrie Sfântul Ioan Evanghelistul, răpit în Duhul, în ziua Domnului (Apoc. 1, 10). Vedenia te țintuiește nemișcat cu ochii pironiți în fața vederii lui Hristos, iar mintea, în legătură cu inima și cu respirația, sub via acțiune a îngerului păzitor și a zbaterii sufletului, mișcă buzele, vorbind cu glas omenesc cuvântul ceresc prin puterea lui Dumnezeu. Personalitatea nu se desființează, nu se contopește, nu se elimină, ci se face mai nobilă, mai înaltă, mai sublimă. Rațiunea, sensibilitatea însimțirii și voința, precum și simțurile trupești și sufletești devin supraraționale, infinit superioare, mai vii, mai înflăcărate, precum fierul ruginit devine incandescent la foc. E cea mai elocventă dovadă că se poate raționa, voi, simți, cugeta și fără trup, materie sau carne. Poate fi suflet fără a avea nevoie de corp. Poate fi nemurire fără nevoia morții. În sfârșit, poate fi Dumnezeu fără a avea nevoie de om.

Schiarhiereu Nil Dorobanțu (1920 - 1977)