Iepurii nu mor. Pentru copiii sovietici care au crescut mari

Format 11x20 cm
336 pagini

Anul aparitiei: 2012
ISBN 978-606-8272-06-1

Ediţia a treia

„…romanul răspîndește o lumină puternică: strălucirea unei scriituri formidabil întocmite și pline de finețe. (…) Maniera sa de a restitui propaganda stalinistă, repetată cu insistență atît în școlile moldovenești, cît și în cele românești, nu este deloc dogmatică: ea reliefează mai degrabă poezia absurdului.” Le Monde / CATHERINE SIMON

„Nu este jurnalul unui bătrîn nebun, ci o carte de actualitate a unui copil considerat naiv, asemenea unui primitiv prost educat sau unui iepuraș uimit. (…) Acest roman colorat, care suprapune visul și realitatea, este o critică în acte, veselă și radicală, a dogmelor comunismului, care aruncă în aer limbajul de lemn al sloganelor prin splendoarea stilului.” Le Canard Enchainé / DAVID FONTAINE

„O bijuterie literară ne-a venit din Moldova, primul roman al unui soi de geniu polivalent. (…) Această operă multiformă – poetică, romanescă, dramatică – mărturisește o copilărie sovietică într-un univers vast, dar înfundat: cuvintele par să nu aibă nici un sens, nimic nu leagă oamenii între ei decît neîncrederea.” Le Figaro / ASTRID DE LARMINAT

„OZN literar, pepită romanescă, această operă cu tentă autobiografică ne povestește despre viața unui băiețaș de 9 ani, în Moldova sovietică, în anii ce au precedat prăbușirea Uniunii Sovietice. O povestire despre inocență, confuzie, credința în Lenin, presărată cu un panteism vesel, cu bucăți de poezie pură.”
Le Vie / MARIE CHAUDEY

„Baștovoi își deplînge amintirile și dezvoltă atitudinea lui critică: el descrie comunismul statului văzut prin ochii unui copil. Propaganda nu mai rezistă. Ea este adevărata boală infantilă a socialismului. (…) Ciudățenia șocantă a paginilor lui Baștovoi ține de tabloul acestor vieți consumate cu îngurgitarea de slogane. Oamenii mari sînt puerili, iar copiii, ființe ce ar fi avut șansa să devină poeți dacă nu ar fi fost victimele școlii. Odată ajunși pe mîna profesorilor, școlarii sînt sortiți acestui destin de a deveni demni de Lenin și de cravata roșie. Propaganda este astfel cu atît mai urîtă, cu cît ea infectează suflete pure. Nu este permis să fie abuzați copiii. Adulții sînt deja incorigibili. Poate tocmai de aceea Baștovoi a preferat societății lor chemarea Cerului.” Le Point / SYLVAIN TESSON (laureat al premiului Goncourt pentru literatură)