Drumul spre Vozia. Vol.1

Orice întîmplare se desfășoară într-un plan sau domeniu al existenței, mai mult sau mai puțin fantastic. Drumul spre Vozia are propriul său plan al existenței, unul ce ține de vechea cultură românească, cea pe care Ernest Bernea o vedea încă în anii 50 ca dsipărută. 
și totuși, în sufletele noastre, un fir de aur mai tare ca oțelul ne leagă de această veche cultură, într-un chip ce este de neînțeles pentru străini. Pe acest fir pornind, am găsit lumea în care se întâmplă Drumul spre Vozia. Este o lume în duh - nu pot spune fantastică, deși fantasticul nu lipsește -, ca o proiecție duhovniceascăp și totodată concretă a sufletulșui românesc. 
Se cuvine, poate, să completez doar cu observația că romanul a fost alcătuit în 2000-2002, într-o vreme în care nu citisem Stăpânul inelelor. Aveam să-l citesc abia în 2007, cînd am avut o adevărată uimire în fața întâlnirii pline de atâta asemănare și atâta deosebire între două culturi vechi, amândoua dispărute astăzi.

Mihai-Andrei Aldea