Divino-umanitatea lui Hristos şi îndumnezeirea omului în gândirea Sfântului Maxim Mărturisitorul

Tema centrală a gândirii Sfântului Maxim este mărturisirea adevărului mântuitor că în Persoana Domnului Hristos se realizează o „unire-sinteză” desăvârșită a divinului şi umanului, a necreatului şi creatului, a lumii de dincolo şi a realităţii de aici. Firea, voinţa, lucrarea (energia) dumnezeiască şi firea, voinţa şi lucrarea (energia) omenească se întrepătrund în Persoana Cuvântului întrupat într-o unire fără amestecare, fără schimbare, fără împărţire şi fără despărţire.
Lucrarea Înaltpreasfințitului Teofan, care a fost susținută ca teză de doctorat în cadrul Institutului „Saint Serge” din Paris, analizează viziunea calcedoniană despre om şi destinul lui, arătând că desăvârşirea acestuia se realizează în măsura în care se împlineşte într-însul taina deplinătăţii divino-umane a lui Hristos, adică în măsura în care omul se încorporează, se altoieşte fără despărţire şi fără amestecare pe Dumnezeu-Omul, în măsura în care se realizează ca om prin participarea la viaţa lui Dumnezeu.