Democrația periferiei

Născut în anul 1953, Zdzisław Krasnodębski a absolovit studiile de sociologie la Universitatea din Varșovia, în anul 1976, parcurgând ulterior toate treptele carierei universitare. A ținut cursuri de sociologie, filozofie socială și politică în țară și în străinătate (Austria, Germania, Anglia, SUA). Membru în diferite asociații și organizații științifice în domeniul sociologiei, coordonator de proiecte de cercetare, europarlamentar din anul 2014, implicat în procesul de democratizare și restructurare instituțională a vieții politice și sociale din Polonia.

A publicat printre altele:
 Prăbușirea ideii de progres (Upadek idei postępu, 1991)
 Șovăielile postmoderniste ale culturii (Rozterki postmodernistyczne kultury, 1996)
 Schimbarea atmosferei (Zmiana klimatu, 2006)
 Ațipeala celor înțelepți (Drzemka rozsądncyh, 2006)
 Un miracol mai mare nu va fi (Większego cudu nie będzie, 2011)

***
 Proiectul democraţiei poloneze, confirmat de majoritatea intelectualilor, devenit dominant după 1989, transpare în sintagma „liberalism polonez”, fiind în deplin acord cu definiţia celor care l-au elaborat. Pentru că este vorba de ceva mai mult decât un simplu program politic, decât unul dintre numeroasele programe politice apărute. Acest proiect a căpătat, pur şi simplu, conturul unei noi „religii politice”, în cadrul căreia principiile şi deciziile politice s-au transformat în reguli morale absolute. Şi tocmai de aceea, proiectul despre care vorbim limitează din capul locului posibilitatea oricărei discuţii, tratându-i pe polemişti drept eretici. Pentru a putea fi formulat, a fost necesar să fie respinsă o altă „religie politică”, şi anume cea care apăruse în cadrul mişcării Solidaritatea. Proiectul liberalismului polonez s-a grefat pe autodistrugerea gândirii politice a vechii opoziţii. Acest proiect şi nu doar controversele personale, circumstanţele exterioare sau manevrele tactice a constituit cauza principală, profundă şi plină de animozităţi a dezintegrării Solidarităţii.

Zdzisław Krasnodębski

***
 Teza cărţii lui Zdzisław Krasnodębski este clară: am construit în Polonia un sistem politic şi social care se bazează pe o imagine deformată, de-a dreptul falsă a ceea ce înseamnă „democraţia liberală”. Noi am preluat din practica şi din teoria ţărilor occidentale ceea ce ni s-a părut că ar defini realitatea lor politică şi socială, făcând abstracţie de contextul vieţii lor şi neţinând seama de contextul propriei noastre situaţii sociale, istorice sau spirituale. Rezultatul s-a dovedit mai mult decât negativ. A apărut astfel o democraţie periferică, un fel de copie jalnică a democraţiei ţărilor occidentale, o caricatură a modelului copiat.
 Andrzej Szahaj

***
 Profesorul de sociologie, Zdzisław Krasnodębski reușește o densă și convingătoare radiografie a schimbărilor politice din spațiul polonez după anul 1989, în urma unor dezbateri și confruntări aprinse, referitoare la democrația liberală în contextul gândirii politice, conturate în cadrul mișcării sindicale „Solidaritatea”. Cartea Democrația periferiei reprezintă un reper informativ și instructiv pentru toate țările postcomuniste, care au străbătut și încă mai străbat calea sinuoasă a tranziției de la ideologia comunistă la democrația de tip occidental.
 Constantin Geambașu

***