Cunoscute mi-ai făcut mie căile vieţii

Fiecare cuvânt din scrierile şi rostirile Părintelui Zaharia, întrucât aparţine şi vine din unitatea de nedesfăcut a lumii lui Dumnezeu, e greu de digerat pentru mintea psihică şi pentru inima de carne. De aceea solicită ca mai întâi să aibă loc desţelenirea inimii din planul pshologic în planul cel veşnic, neclintit şi netrecător al Împărăţiei lui Dumnezeu. Sunt de trebuinţă rugăciuni îndelungate şi darul a multor lacrimi pentru ca să fie topită cumplita desfigurare - cumplitul eşec în care a intrat viaţa omului prin cădere sau înstrăinare de Dumnezeu -, iar simţirea să fie mutată de la sufletesc (omul psihic) la duhovnicesc (omul născut de sus).

Cuvântul scris şi cel rostit al Părintelui Zaharia, pe care îl oferim prin textele conferinţelor culese între coperţile acestui nesfârşit de adânc volum, are o menire precisă: să fie cărbune care încălzeşte inima şi luminează mintea celor ce-L caută în noaptea acestui veac pe Cel Ce este Lumina Cea neînserată.

Gurie, Episcopul Devei şi al Hunedoarei