Cotul Donului 1942 (ediția a doua, revăzută și completată)

În legătură cu Cotul Donului pot să le spun oamenilor că niciodată Armata Română nu și-a închipuit că va putea cuceri Rusia. Nici nu avem noi nevoie de țara lor. Avem țara noastră, bogată și frumoasă. Armata Română a fost pe Frontul de Est ca să dezrobească teritoriile românești, Basarabia și Bucovina, și să-L ducă înapoi pe Iisus Hristos. Preoții noștri din armată nu reușeau cu botezul, cu rugăciunile, cu împărtășania populației slave care de douăzeci și ceva de ani nu mai auzise de Dumnezeu și de preoți, aceștia fiind împușcați de bolșevici. Noi ne-am dus să restabilim creștinismul în Rusia bolșevizată. Asta a fost.

Iosif Niculescu, medic, veteran de război.

Nu am nicio îndoială că dr. Vasile Șoimaru, reeditând cartea despre tragedia românească de la Cotul Donului, 1942, a ținut să repete pentru cei care nu voiesc nicicum să înțeleagă: nu vom permite nimănui să ni se scrie istoria după bunul lor plac; nu vom accepta să decidă pentru noi - alții, străinii -, cine ne sunt eroii și cine ne sunt trădătorii și călăii; cine-s prietenii și cine-s adversarii noștri; pe cine să iubim, să venerăm, să cinstim și pe cine să trecem cu vederea sau să-i trecem chiar la groapa de gunoi a istoriei.

Vlad Pohilă, jurnalist

Nu-l uitați pe cel căzut în război, 
strigați-l din când în când pe nume,
ca și cum ar fi viu printre noi
... și atunci el va surâde în lume.

Nichita Stănescu