Cele zece porunci explicate pe înţelesul tuturor. Porunca a IX-a    

"Dumnezeu Creatorul, mult Milostivul purtător de grijă a mântuirii noastre, vrând a ne curăţi de zgura, rugina şi netrebniciile tuturor deşertăciunilor care pustiesc inimile creştinilor de zestrea bogăţiilor Divine, hotărăşte în porunca a IX-a să ne părăsim de orice strâmbături ale gândului, cuvântului, activităţii noastre zilnice , zicând hotărâtor: Să nu mărturisim strâmb asupra aproapelui tău. 
La această poruncă greşesc: aceia care mărturisesc strâmb şi cu nedreptate, ca să păgubească, sau să facă rău fratelui lor; cei ce au păreri şi presupusuri asupra fratelui lor (că minciuni sunt şi acestea ale minţii); cei ce râd de sluţirile cele fireşti ale minţii, sau ale glasului, sau ale feţei sau ale celorlalte membre ale trupului aproapelui, fiindcă nu este el pricina acestor sluţiri; şi judecătorii cei ce fac judecată nedreaptă sau pentru că nu cercetează bine lucrul. La aceasta încă greşeşte, de a sfătuit cineva, sau a îndemnat pe altul cu învrăjbiri nedrepte de a lua vreo dregătorie; de a putut să oprească învinuirile şi mărturiile cele mincinoase şi nu a voit; de poartă cuvinte şi veşti despre vătămarea aproapelui; de a osândit, sau a clevetit, sau a ascultat cu plăcere pe alţii clevetind, sau a lăudat pe clevetitor, sau s-a linguşit şi cu nedreptate a lăudat pe altcineva. (Ieş. 20, 16) 
 
(Protos. Nicodim Măndiţă)