Când o fântănă... 21+1 poeme de gând

Un poet al lui Dumnezeu

În mod cert Radu R. Șerban a scris un tip de poem ce s-ar putea numi poezie de gând. Pentru acest insolit gen poetic, pare-se că n-a făcut eforturi deosebite, deoarece sinele-i i-a fost în așa fel croit, încât, culturalș și poetic, să respingă în mod natural ideea. Privite global, tuturor poemelor, până la cele finale, le lipsesc din fabricație, ideile, și, ca urmare, sunt străine toate oricărei ideologii estetice. De-asta autorul lor destabilizează fără voi sa competența și comentariile specialiștilor notorii, incapabili să-i incarturiască estetic forma, mai degrabă inventată a discursului poetic. Parcurgându-i versurile dus-întors și nu odată, ci de mai multe ori, mi s-a părut nu numai că nu au pic de idei, ci și faptul că sunt total neilustrabile, nedesenabile și astfel de la sine indiferente oricărei figurații, întocmai unor subiecte și teme într-atât de instabile discursiv și vizual, încât nicicum nu le poți găsi un corespondent la îndemână pe care să-ți spijini cumva lectura, nici măcar în contorsionismul mentalului poetic de ultimă oră!