Audiobook: Walden sau Viaţa în pădure

Walden

ACT și Politon vă oferă cartea audio Walden sau Viața în pădure (Walden), de Henry David Thoreau, în lectura actorului Nae Alexandru.

Henry David Thoreau: „M-am dus în pădure pentru că am vrut să trăiesc deliberat, să dau piept numai cu faptele esențiale ale vieții și să văd dacă nu puteam învăța ce avea ea să-mi spună, ca să nu descopăr, când voi ajunge să mor, că nu am trăit. Nu voiam să trăiesc ceea ce nu era viață, căci viața e mult prea scumpă; nici nu voiam să practic resemnarea, dacă nu era nevoie.”

Mai multe informații despre autor puteți afla accesând linkul următor: ThoreauSociety

Henry David Thoreau descrie experiențele sale timp de doi ani, două luni și două zile în cabana pe care și-a construit-o în apropierea lacului Walden din Massachusetts, în pădurile deținute de prietenul și mentorul său, Ralph Waldo Emerson.

Autorul a urmărit două obiective prin șederea sa în acea cabană: scrierea primei sale cărți (A Week on the Concord and Merrimack Rivers) și efectuarea unui experiment economic pentru a vedea dacă ar fi posibil să trăiască lucrând o zi pe săptămână și dedicând celorlalte șase zile preocupări „transcedentale”. Inițial, Thoreau a început să scrie Walden în 1846 ca un răspuns la întrebările celorlalți cu privire la ceea ce făcea în pădure. După întoarcerea sa în oraș, a publicat „A Week on the Concord and Merrimack Rivers” în 1849 și „Walden” în 1854.

Popularitatea lui Henry David Thoreau a crescut de-a lungul timpului. Spre exemplu, în 1948 au fost publicate șase ediții ale cărții „Walden”, unsprezece în 1958 și 23 în 1968, alături de multe alte ediții ale celorlalte cărți ale sale.

»Părerea omului despre sine este cea care indică destinul său. Majoritatea oamenilor duc vieți de tăcută disperare. Ceea ce se numește resemnare e disperare confirmată.«

Din cauza ignoranței și a greșelii, cei mai mulți oameni sunt atât de ocupați cu presupusele griji și munci inutil de grele ale vieții, încât roadele sale cele mai bune nu pot fi culese de ei.

A fi filosof nu înseamnă doar a avea idei subtile. Nu înseamnă nici măcar a fonda o școală. Înseamnă a iubi înțelepciunea în așa mod încât viața să fie trăită în simplitate, independență, mărinimie și încredere. Înseamnă rezolvarea câtorva din problemele vieții, nu doar teoretic, ci și practic. Succesul marilor învățați și gânditori este de obicei un succes de curtean, nu de rege. Filosoful este înaintea timpului său chiar și în forma exterioară a vieții lui.

„Aveam în casă trei scaune: unul pentru singurătate, al doilea pentru prietenie, al treilea pentru companie. Când veneau oaspeți neașteptați și în număr mai mare, aveau cu toții parte numai de al treilea scaun, dar în general făceam economie de spațiu și stăteau în picioare. E surprinzător cât de mulți bărbați și femei încăpeau într-o căsuță…un neajuns de care m-am izbit într-o casă atât de mică a fost dificultatea de a mă retrage la o distanță suficientă de câte un musafir, când începeam să rostim gânduri mari, cu cuvinte mari.” (H.D. Thoreau)