Antim Ivireanul, Sfântul fără mormânt

Elisaveta Novac creează o literatură simbiotică, rezultat al unei cerdințe bine dozate, în coabitare cu filosofiile lumii de rând, ajungând astfel la o creație de o originalitate frapantă, care dezvăluie clar profilul unui scriitor rafinat în spiritul esențelor estetice, așezat în puterea Cuvântului dintâi, care scrie și publică cu măsură, exigentă cu sine. Toată creația sa în poezie sau în proză se constituie ca o meditație asupra existenței în raport cu rostirea divină, stăruind în căutarea și găsirea vieții superioare, accesibilă omului. Este plină de liniștea ființării superioare, care se găsește în adâncurile cuvântului. Ea se deschide auzului și sufletului cititorului. Auzirea ei închide fereastra pământeștilor zgomote.[...]
Elisaveta Novac scrie cu dragoste despre ceea ce a creat Dumnezeu și a fost păstrat prin cedința neamului. Imaginile îngerilor și ale sfinților din opera sa, pledează pentru o încadrare în sfera ortodoxismului, aducând cititorul la o alipire de Dumnezeu, de sfinții Săi și de Biserică, de tradiție și de identitatea noastră. Meritul cărților sale este de a face cititorul să trăiască simultan în sapțiul arhaic al lumii biblice, într-un "atunci" și într-un "acum" care păstrează lumina creștină.

Maria Diana Popescu