Și așa-i, ce spun e-nlăcrimat

Iată-ne și la cel de-al aptrulea prunc, zămislit din versuri, al sfinției sale.
S-a născut dintru dorința autorului de a ne avertiza față de toate relele ce va să se ăntâmple cu omenirea , dacă aceasta nu înțelege - nici măcar în ceasul al doisprezecelea - că trebuie să umble cu bunătate și adâncă înțelegere, necondiționat, pe cale încă umbrită, ce duce spre Dumnezeul Nostru, ziditor a toate câte sunt și a tot ce nu este lesne de priceput pentru mintea omului.
Volumul în sine este, de la prima și până la ultima pagină, un neîndurător și strașnic pamflet (scriere cu care poetul ne-a familiarizat încă din primele versuri ale întâiului său volum). Versurile Părintelui vin să scoată la iveală, în cunoscutul - de acum - stil, doldora de iz ironic și sarcastic, toată vânzoleala, neputința, nepriceperea și ignoranța celor care au uitat de Dumenzeu și mai ales, preferată și adulată de Sfinția Sa, clasa politică românească, pusă pe jaf material și intelectual, pe hapsână căpătuială și vindere de neam și glie strămoșească.
Trebuie să mărturisesc fără de tăgadă că titlul acestui volum, de la prima de veghe cetire, m-a surprins aproape de zdruncin creștinesc, așezându-mă instant și hipnotic la mare caznă, de a-i pricepe necesarul și inerentul înțeles.

Constantin Boca - Mânăstirea Văratec, 06 august 2022